Stau si imi aduc aminte de momentele cand eram mai mic si imi strangeam bani pentru a a-mi cumpara tot felul de jucarii, telefoane sau dulciuri. La un moment dat hotarat ca sa ma apuc serios de muzica, am intrat pe net si am inceput sa imi caut un acordeon. In mai putin de 4 zile am reusit sa imi gasesc un acordeon in jur de 300 de lei. In acel anunt starea lui se zicea ca era ireprosabila, fara nici un defect. Necunoscator, pentru ca doream sa fac o surpriza tuturor, m-am deplasat impreuna cu tatal meu pana in bucuresti, ca sa il iau de la cineva de acolo.
Numai bine ca ne-am intalnit intr-un sector din Bucuresti unde nu am mai mers niciodata acolo. Intr-o parcare eu impreuna cu tatal meu, il asteptam pe acel domn sa raspunda la telefon. Tot timpul il sunam si nu raspundea si noi credeam ca ne-am luat vreo tzeapa. Intr-un final a raspuns si a venit si el unde vorbisem.
In momentul in care am vazut acel acordeon am ramas putin uimit. Ma asteptam la ceva mai mult, imaginile postate pe net fiind altfel. Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula, dar ca un fraier cum eram mai mic l-am cumparat. Fericiti amandoi eu cu tatal meu ne-am oprit la un restaurant din sector 4 am savurat o ciorba de burta de nota 10, o portie de cartofi cu o ceafa de porc si am inceput sa o sunam si pe mama sa ii spunem ca am reusit sa il luam.
Drumul a fost linistit, eu stateam in spatele masinii cu acordeonul in brate si incercam sa invat sa cant la el. Nu am studiat niciodata acordeonul, stiam sa cant doar la orga. Ulterior pe baza acestui acordeon am inceput sa cant destul de ok, toata lumea se mira de mine cum reuseam sa cant la el, suna destul de ok. Dupa nici o luna deja incepuse sa se strice clapele, doua dintre ele imediat s-au dezlipit, cam 3 clape sunau fals si l-am desfacut sa vedem despre ce este vorba. Erau 3 registrii la basi si nu functiona decat unul. In momentul in care l-am desfacut mi-am dat seama ca nu avea decat un simplu registru, celelalte doua nu functiona.
Dezamagit la maxim l-am lasat intr-un colt si nu m-am mai atins de el timp de 6 luni. La un moment dat am vrut sa incep sa cant din nou la acordeon dar a fost o alegere gresita, pentru ca nu imi placea deloc um suna asa ca multumita acestei intamplari m-am apucat sa cant la pian.
Imi place la nebunie pianul, in momentele stresante, petrec cel putin 30 de minute si ma simt mult mai bine decat as face orice lucru sa ma relaxez. Sunt fericit de aceasta evolutie, iar toata lumea este mirata cum de am reusit sa invat sa cant astfel la pian. Imi plac melodiile interpretate si compuse de richard clayderman, iar de fiecare data cand am ocazia le cant si de 5 ori odata.
Muzica este viata mea si este o parte din mine. Fara ea eu nu as exista. Si fara iubita mea 😀